Comisarul Ciolos si Organismele Modificate Genetic
14/06/2010
Sursa: hotnews.ro
Autor: Magor Csibi
Situatia din UE
V-am mai povestit despre ceea ce se intampla in UE in acest moment in legatura cu OMG-urile. Din punct de vedere politic, pana acum, Parlamentul European a fost in marea lui majoritate impotriva lor, la fel si Consiliul. Pe de alta parte, Comisia Europeana a sustinut, in mare parte, aceste culturi. S-a folosit in repetate randuri de lacunele legislative ale Uniunii, dar si de divizarea politica a Europei pe acest subiect pentru a mai aviza cate un produs de acest gen.
Cea mai recenta planta autorizata pentru cultivare in UE a fost cartoful Amflora.
Mai multe state membre se opun categoric acestor culturi, printre care Franta, Ungaria sau Austria, si au interzis cultivarea si comertul cu organisme modificate genetic pe teritoiul tarii lor. Aceste state au presiuni si procese periodice pe umeri, atat din partea Organizatiei Mondiale a Comertului, cat si a Comisiei Europene.
In acest moment, toate organismele modificate genetic propuse spre cultivare sunt examinate la Parma de catre Agentia Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA). Aici se depun dosarele, se asteapta ani buni si se da o recomandare. Exista insa plangeri atat din partea producatorilor, cat si a Comisiei ca studiile se fac extrem de incet, iar congestia dosarelor este una destul de mare.
Ce ar insemna noua decizie?
Desi este extrem de dificil sa vorbim in cunostinta de cauza, avand in vedere ca deocamdata doar functionarii Comisiei stiu cum va arata noua propunere, din anuntul comisarului pentru agricultura reiese ca importanta recomandarilor si a studiilor EFSA va scadea.
Daca statele membre decid fiecare in parte daca cultiva sau nu OMG, tot ele sunt in masura sa faca si analizele de impact de rigoare. Iar aici exista un posibil pericol de a nu avea analize “impartiale” in totalitate. Cunoscand traditiile si cultura politica diversificata din Europa, probabil ca “lobby-ul” industriei va fi mai eficient in anumite tari si mai putin eficient in celelalte.
Pe de alta parte, statele membre care opteaza pentru interzicere vor avea o acoperire legislativa mai buna. Avand in vedere ca nu va mai exista o contradictie intre legislatia comunitara si cea nationala, aceste state vor fi mai greu de intimidat pentru a face un pas inapoi si a renunta la prohibitia acestor culturi. Cunoscand insa statele membre si politicile nationale, aceasta decizie este probabil mai dorita de industria OMG-urilor decat de cei care li se opun.
Ce sanse de reusita are o asemenea propunere?
In acest moment, cu un PE puternic pozitionat impotriva acestor culturi, modificarea va fi extrem de dificila. Indiferent de cum se schimba lucrurile si pozitiile in Parlament, este probabil ca un raport de o asemenea anvergura sa ajunga la nivelul maxim de citiri si de mediere. Asta va insemna cativa ani buni, dezbateri multe in comisiile de specialitate, in plen si in grupuri politice.
Cu siguranta ca nici in Consiliu nu se va lua usor o decizie. Pana acum, majoritatea deciziilor au fost blocate, avand in vedere ca nu se formeaza o majoritate clara in nici o directie. Exista tarile puternic pro, tarile contra si tarile care se abtin. De exemplu, Romania joaca din cand in cand cartea neutralitatii din acest punct de vedere, chiar daca pozitia oficiala de pana acum era oarecum in favoarea cultivarii.
In acest moment, situatia este convenabila celor care sunt impotriva OMG-urilor, avand in vedere ca exista un blocaj politic in jurul acestor subiecte, si nu vad ce interes ar avea cei ce nu vor OMG-uri in UE sa deblocheze situatia.
Pe cine ar ajuta mai mult aceasta initiativa?
Decizia, la prima vedere, pare o mutare strategica din partea Comisiei. Ea va folosi o carte sensibila, cea a deciziilor nationale. Mai multe grupuri politice si tari sunt in favoarea deciziilor nationale, iar daca problema este pusa in acest fel, ar putea sa le fie pe plac.
Decizia in sine este de fapt o delegare a responsabilitatilor si o degrevare a Comisiei, care pana acum si-a asumat politica ce era oarecum in favoarea cultivarii. Aceasta decizie ar face statele membre responsabile, Comisia scapand de o decizie utila din punct de vedere economic, dar extrem de neplacuta din punct de vedere al popularitatii institutiei si a intregii UE.
Initiativa ar rezolva si blocajul existent in acest moment in UE si ar permite o divizare a statelor membre, nesolutionand insa cateva probleme interesante, de exemplu problema culturilor plantate pe langa granitele statelor membre, contaminare etc.
Daca la prima vedere initiativa poate parea echitabila, la nivel real nu va fi chiar asa. Unele tari isi vor permite sa nu cultive sau sa utilizeze aceste culturi, iar alte tari mai sarace vor opta pentru acestea in speranta unei productii mai bune. Iarasi, alte tari vor incerca sa speculeze trendurile de consum mai noi si vor face un pas important inspre o agricultura mai “eco”. In acest caz, Politica Agricola Comuna poate suferi modificari importante, iar unele tari vor castiga, altele vor pierde.
Avand in vedere impotrivirea opiniei publice fata de aceste culturi, cred ca strategia UE va fi mai degraba orientata spre culturi modificate genetic folosibile in industrie si pentru export.
Cine va castiga mai mult din anuntul domnului Ciolos: Romania sau Franta?
E greu sa precizam exact cine castiga fara sa vedem textul initial, dar dupa toate probabilitatile, francezii n-au de ce sa fie tristi dupa acest anunt. O data cu schimbarea politicii, ei ar putea scapa de presiunile Organizatiei Mondiale a Comertului, ei numarandu-se printre cei care au interzis deja acest tip de culturi.
Indiferent de decizie, probabil ca in Franta nu se vor cultiva organisme modificate genetic in viitorul apropiat, iar din punct de vedere al politicii nationale nu are de ce sa fie deranjata ca alte tari vor cultiva. Pentru industrie va fi probabil mai usor sa importe din UE plante modificate genetic, iar riscul de orice fel ramane in tara care cultiva.
Daca se mai “relanseaza” cateva agriculturi nationale, care pana acum n-au avut mari sanse de reusita, iarasi n-are de ce sa se simta nimeni deranjat.
Din aceste puncte de vedere, Comisia a luat o decizie ce nu va deranja in mod deosebit statele membre. Gestionarea posibilelor probleme, a riscurilor si a nepopularitatii ramane la tarile membre, cel putin la cele care sunt mai “vulnerabile” din punct de vedere politic, economic si al “lobby-ului”.
Ramane doar sa vedem ce vor spune consumatorii directi si indirecti.
Autor: Magor Csibi
Situatia din UE
V-am mai povestit despre ceea ce se intampla in UE in acest moment in legatura cu OMG-urile. Din punct de vedere politic, pana acum, Parlamentul European a fost in marea lui majoritate impotriva lor, la fel si Consiliul. Pe de alta parte, Comisia Europeana a sustinut, in mare parte, aceste culturi. S-a folosit in repetate randuri de lacunele legislative ale Uniunii, dar si de divizarea politica a Europei pe acest subiect pentru a mai aviza cate un produs de acest gen.
Cea mai recenta planta autorizata pentru cultivare in UE a fost cartoful Amflora.
Mai multe state membre se opun categoric acestor culturi, printre care Franta, Ungaria sau Austria, si au interzis cultivarea si comertul cu organisme modificate genetic pe teritoiul tarii lor. Aceste state au presiuni si procese periodice pe umeri, atat din partea Organizatiei Mondiale a Comertului, cat si a Comisiei Europene.
In acest moment, toate organismele modificate genetic propuse spre cultivare sunt examinate la Parma de catre Agentia Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA). Aici se depun dosarele, se asteapta ani buni si se da o recomandare. Exista insa plangeri atat din partea producatorilor, cat si a Comisiei ca studiile se fac extrem de incet, iar congestia dosarelor este una destul de mare.
Ce ar insemna noua decizie?
Desi este extrem de dificil sa vorbim in cunostinta de cauza, avand in vedere ca deocamdata doar functionarii Comisiei stiu cum va arata noua propunere, din anuntul comisarului pentru agricultura reiese ca importanta recomandarilor si a studiilor EFSA va scadea.
Daca statele membre decid fiecare in parte daca cultiva sau nu OMG, tot ele sunt in masura sa faca si analizele de impact de rigoare. Iar aici exista un posibil pericol de a nu avea analize “impartiale” in totalitate. Cunoscand traditiile si cultura politica diversificata din Europa, probabil ca “lobby-ul” industriei va fi mai eficient in anumite tari si mai putin eficient in celelalte.
Pe de alta parte, statele membre care opteaza pentru interzicere vor avea o acoperire legislativa mai buna. Avand in vedere ca nu va mai exista o contradictie intre legislatia comunitara si cea nationala, aceste state vor fi mai greu de intimidat pentru a face un pas inapoi si a renunta la prohibitia acestor culturi. Cunoscand insa statele membre si politicile nationale, aceasta decizie este probabil mai dorita de industria OMG-urilor decat de cei care li se opun.
Ce sanse de reusita are o asemenea propunere?
In acest moment, cu un PE puternic pozitionat impotriva acestor culturi, modificarea va fi extrem de dificila. Indiferent de cum se schimba lucrurile si pozitiile in Parlament, este probabil ca un raport de o asemenea anvergura sa ajunga la nivelul maxim de citiri si de mediere. Asta va insemna cativa ani buni, dezbateri multe in comisiile de specialitate, in plen si in grupuri politice.
Cu siguranta ca nici in Consiliu nu se va lua usor o decizie. Pana acum, majoritatea deciziilor au fost blocate, avand in vedere ca nu se formeaza o majoritate clara in nici o directie. Exista tarile puternic pro, tarile contra si tarile care se abtin. De exemplu, Romania joaca din cand in cand cartea neutralitatii din acest punct de vedere, chiar daca pozitia oficiala de pana acum era oarecum in favoarea cultivarii.
In acest moment, situatia este convenabila celor care sunt impotriva OMG-urilor, avand in vedere ca exista un blocaj politic in jurul acestor subiecte, si nu vad ce interes ar avea cei ce nu vor OMG-uri in UE sa deblocheze situatia.
Pe cine ar ajuta mai mult aceasta initiativa?
Decizia, la prima vedere, pare o mutare strategica din partea Comisiei. Ea va folosi o carte sensibila, cea a deciziilor nationale. Mai multe grupuri politice si tari sunt in favoarea deciziilor nationale, iar daca problema este pusa in acest fel, ar putea sa le fie pe plac.
Decizia in sine este de fapt o delegare a responsabilitatilor si o degrevare a Comisiei, care pana acum si-a asumat politica ce era oarecum in favoarea cultivarii. Aceasta decizie ar face statele membre responsabile, Comisia scapand de o decizie utila din punct de vedere economic, dar extrem de neplacuta din punct de vedere al popularitatii institutiei si a intregii UE.
Initiativa ar rezolva si blocajul existent in acest moment in UE si ar permite o divizare a statelor membre, nesolutionand insa cateva probleme interesante, de exemplu problema culturilor plantate pe langa granitele statelor membre, contaminare etc.
Daca la prima vedere initiativa poate parea echitabila, la nivel real nu va fi chiar asa. Unele tari isi vor permite sa nu cultive sau sa utilizeze aceste culturi, iar alte tari mai sarace vor opta pentru acestea in speranta unei productii mai bune. Iarasi, alte tari vor incerca sa speculeze trendurile de consum mai noi si vor face un pas important inspre o agricultura mai “eco”. In acest caz, Politica Agricola Comuna poate suferi modificari importante, iar unele tari vor castiga, altele vor pierde.
Avand in vedere impotrivirea opiniei publice fata de aceste culturi, cred ca strategia UE va fi mai degraba orientata spre culturi modificate genetic folosibile in industrie si pentru export.
Cine va castiga mai mult din anuntul domnului Ciolos: Romania sau Franta?
E greu sa precizam exact cine castiga fara sa vedem textul initial, dar dupa toate probabilitatile, francezii n-au de ce sa fie tristi dupa acest anunt. O data cu schimbarea politicii, ei ar putea scapa de presiunile Organizatiei Mondiale a Comertului, ei numarandu-se printre cei care au interzis deja acest tip de culturi.
Indiferent de decizie, probabil ca in Franta nu se vor cultiva organisme modificate genetic in viitorul apropiat, iar din punct de vedere al politicii nationale nu are de ce sa fie deranjata ca alte tari vor cultiva. Pentru industrie va fi probabil mai usor sa importe din UE plante modificate genetic, iar riscul de orice fel ramane in tara care cultiva.
Daca se mai “relanseaza” cateva agriculturi nationale, care pana acum n-au avut mari sanse de reusita, iarasi n-are de ce sa se simta nimeni deranjat.
Din aceste puncte de vedere, Comisia a luat o decizie ce nu va deranja in mod deosebit statele membre. Gestionarea posibilelor probleme, a riscurilor si a nepopularitatii ramane la tarile membre, cel putin la cele care sunt mai “vulnerabile” din punct de vedere politic, economic si al “lobby-ului”.
Ramane doar sa vedem ce vor spune consumatorii directi si indirecti.
