Porumbul modificat genetic se raspandeste in Mexic
03/07/2010
Sursa: theage.com.au
Autor: Marie Monique Robin
Am aterizat in Oaxaca, Mexic, in octombrie 2006. Amplasat in inima unui peisaj luxuriant de munti verzi, orasul este considerat una dintre bijuteriile industriei turistice ale tarii. Cu toate acestea, am ajuns aici pentru a investiga porumbul contaminat genetic.
La data de 29 noiembrie 2001, revista stiintifica Nature a publicat un studiu care a starnit agitatie si a atras o situatie incendiara la sediul din St Louis din America de Nord al Corporatiei agricole multinationale Monsanto – producatorul celor mai bine vandute erbicide din lume, Roundup, si lider mondial in producerea de OMG-uri (organisme modificate genetic). David Quist si Chapela Ignacio, doi biologi de la Universitatea Berkeley din California, au constatat ca porumbul criollo (traditional) din Oaxaca a fost contaminat cu Roundup Ready si gene Bt. (Bacillus thuringiensis este o bacterie care produce o proteina toxica pentru unele insecte. Gena din interiorul bacteriei - gena Bt -se adauga la seminte, cum ar fi cele de porumb, pentru a crea culturi modificate genetic).
Vestea a fost deosebit de surprinzatoare, deoarece in 1998, Mexicul a declarat un moratoriu cu privire la culturile de porumb transgenice in scopul de a conserva biodiversitatea extraordinara a porumbului, al carui leagan genetic a fost. Crescut aici cel putin din 5000 i.C., porumbul a fost aliment de baza pentru maiasi si azteci, care l-au venerat ca pe o planta sacra.
Calatorind in jurul comunitatilor indigene din Oaxaca, am intalnit peste tot femei uscand stiuletii magnifici de porumb colorati in galben pal, alb, rosu, violet, negru sau un surprinzator albastru inchis (midnight-blue).
''Numai in regiunea Oaxaca, avem mai mult de 150 de varietati locale,'' a declarat Secundino, un indian zapotec care recolta manual porumb alb. ''Aceasta varietate, de exemplu, este excelenta pentru a face tortilla. Uita-te la aceast stiulete: are o dimensiune foarte buna si graunte exclente, asa ca am sa-l pastrez ca samanta pentru anul viitor.''
''Nu cumparati niciodata seminte din afara?''
''Nu. Cand am o problema, fac schimb cu un vecin: Eu ii dau porumb pentru mancat si el imi da seminte. Facem troc de moda veche.''
''Faceti intotdeauna tortilla din porumbul local?''
''Da, intotdeauna,'' a spus el cu un zambet. ''Este mai hranitor, deoarece este de o calitate mult mai buna decat porumbul industrial. in plus, este mai sanatos, pentru ca nu folosim produse chimice.''
''Porumb industrial'' inseamna cele 6 milioane de tone de porumb care pornesc din Statele Unite in fiecare an, din care 40% este transgenic (modificat prin introducerea de material genetic de la o alta specie).
'Uite,''spune Secundino, care tine in mana ca pe un cadou un stiulete violet magnific. ''Acesta a fost favoritul stramosilor mei ".
''A existat inainte de cucerirea spaniola?''
''Da, si acum exista o alta cucerire.''
''Care este noua cucerire?''
“Cucerirea transgenica, aceasta vrea sa distruga porumbul nostru traditional astfel ca porumbul industrial sa poata domina. Daca acest lucru se intampla, vom deveni dependenti de corporatii multinationale pentru a ne procura semintele. si vom fi nevoiti sa cumparam ingrasamintele si insecticidele lor, pentru ca altfel porumbul lor nu va creste. Spre deosebire de al nostru care creste foarte bine fara produse chimice.''
Ignacio Chapela, unul dintre autorii studiului publicatiei Nature, a fost de acord sa se intalneasca cu mine la Sproul Plaza in campusul Berkeley. ''Micii agricultori mexicani,'', a spus el, ”sunt foarte constienti de riscurile aduse de contaminarea transgenica, deoarece porumbul nu este doar hrana lor de baza, ci si un simbol cultural.''
Intr-o duminica de octombrie in 2006, imensul campus era pustiu. Numai o masina de politie trecea in deriva ca un suflet blestemat. ''Asta e pentru mine,'' a declarat Chapela. ''Am fost urmarit indeaproape, decand a inceput aceasta chestiune, mai ales cand exista si o camera de filmat in prejma''. Cand am privit neincrezator, el a continuat: ''Vrei dovezi? Vino cu mine.'' Am mers pana la partea de sus a unui deal cu vedere spre San Francisco Bay. Pe masura ce ne indreptam spre punctul de veghe, am observat aceeasi masina de politie, parcata vizibil la marginea drumului.
''Cum ati aflat ca porumbul mexican a fost contaminat?'', l-am intrebat.
“Am lucrat timp de 15 ani cu comunitatile indiene din Oaxaca invatandu-le sa analizeze mediul lor,'' a raspuns biologul, el insusi nascut in Mexic, care a lucrat pentru compania elvetiana Sandoz timp de mai multi ani. ''David Quist, unul dintre studentii mei, s-a dus acolo pentru a porni un program privind OMG-urile. Pentru a explica principiile de biotehnologie, el a sugerat sa se compare ADN-ul de porumb transgenic, al porumbului dintr-o conserva adusa de el din Statele Unite, cu cel al unui soi criollo menit sa serveasca drept control, deoarece am crezut ca este cel mai pur soi din lume. Imagineaza-ti surpriza noastra, atunci cand am descoperit ca mostrele de porumb traditional contineau ADN transgenic. Atunci am decis sa efectuam un studiu, care a confirmat contaminarea porumbului criollo.''
La data de 18 septembrie 2001, ministrul mexican al mediului a anuntat ca expertii sai au facut teste in 22 de comunitati agricole si au gasit porumb contaminat in 13 dintre ele, cu un nivel de contaminare intre 3 si 10 la suta. Cateva luni mai tarziu Ignacio Chapela si David Quist au devenit centrul atentiei, probabil din cauza reputatiei revistei Nature, care a publicat articolul lor la sfarsitul lunii noiembrie. Cand au inscris articolul spre a fi publicat, opt luni mai devreme, cei doi oameni de stiinta au primit complimente cu privire la calitatea studiului lor si articolul a fost trimis la patru redactori, care l-au aprobat. Dar, dupa cum un ziar local, East Bay Express, a subliniat in mai 2002: ''Nimeni nu ar fi putut prevedea amploarea controversei ce urma sa apara ''Rezultatul a fost un adevarat linsaj mass-media, in mare parte organizat de la St Louis.”
“In primul rand”, mi-a spus Chapela, ”trebuie sa intelegeti de ce studiul a provocat mania promotorilor neconditionati ai biotehnologiei. Acesta continea doua revelatii: contaminarea genetica, care n-a fost o surpriza, deoarece toata lumea stia ca trebuia sa se intample, inclusiv Monsanto, care intotdeauna s-a limitat doar la minimizarea impactului.''
Dar, a continuat Chapela, ''al doilea punct al studiului nostru a fost mult mai grav pentru Monsanto si companii similare. investigand dupa locatia unde au fost gasite fragmente de ADN transgenice, am constatat ca au fost inserate in locuri diferite in genomul plantelor intr-un mod complet aleator. Asta inseamna ca, in mod contrar cu ceea ce sustin producatorii de OMG, tehnica ingineriei genetice nu este stabila, pentru ca o data ce are loc polenizarea incrucisata a OMG cu o alta planta, transgena se divide si se insereaza intr-un mod necontrolat. Criticile cele mai virulente au fost axate mai ales pe aceasta parte a studiului, denuntand incompetenta noastra tehnica si lipsa noastra de expertiza pentru a evalua acest tip de fenomen.''
Faptul ca “transgenele au fost instabile” a avut implicatii “profunde”, potrivit unui articol din Science, februarie 2002: “Deoarece comportamentul unei gene depinde de locul sau in genom, ADN-ul stramutat ar putea crea efecte extreme imprevizibile.''
In aceeasi zi in care articolul scris de Quist si Chapela a fost publicat in Nature, 29.11.2001, o femeie pe nume Mary Murphy a trimis un e-mail la site-ul pro-stiinta-OMG AgBio World in care scria: ''activistii vor rabufni cu siguranta la aflarea vestii ca porumbul mexican a fost "contaminat" cu gene de la porumb modificat genetic ... De asemenea, trebuie remarcat faptul ca autorul articolului din Nature, Ignacio H. Chapela, face parte din consiliul de conducere al Pesticide Action Network North America (PANNA) – reteaua nord Americana de actiune a pesticidelor – un grup activist ... Deci, nu-l putem numi scriitor impartial.”
In aceeasi zi, o persoana numita Andura Smetacek a postat pe acelasi site un comentariu intitulat “Ignatio [sic] Chapela – in PRIMUL rand activist, in al doilea rand om de stiinta”, prin care nu a ezitat sa raspandeasca minciuni: ''Din pacate, recenta publicare in revista Nature a unei scrisori (nu un articol de cercetare egal-revizuit, supus unei analize stiintifice independente), scrisa de ecologistul Ignatio Chapela, de la Berkeley, este manipulata de activisti anti-tehnologie (cum ar fi Greenpeace, Friends of the Earth, Asociatia Consumatorilor de produse Organice), principalul instrument de manipulare fiind mass-media – pentru a sugera in mod fals existenta unor boli heterotrofe nedivulgate asociate cu domeniul biotehnologiilor agricole ...''
In timp ce “campania de barfa“, care a deraiat cariera lui Chapela, era in curs de desfasurare, Jonathan Matthews a descoperit intamplator aceste postari ciudate pe site. Matthews a fost seful GMWatch, un serviciu de informatii, cu sediul in Anglia, privind OMG-urile.
''Cine este in spatele AgBio World?' l-am intrebat.
''Oficial este o fundatie non-profit, care pretinde ca "furnizeaza informatii stiintifice despre problemele biotehnologiei agricole pentru diferite parti interesate din intreaga lume", dupa cum este declarat pe site-ul sau'' a spus Matthews. ''Este condusa de profesorul Channapatna S. Prakash, director al Centrului de Cercetare a Biotehnologiei Plantelor de la Universitatea Tuskegee din Alabama. Originar din India, el este consilier al USAID, si in aceasta calitate, el a intervenit frecvent in India si Africa pentru a promova biotehnologiile.
AgBio World nu a avut remuscari legate de acuzatiile de pe siteul sau aduse ecologistilor – "fascism, comunism, terorism si inclusiv genocid". intr-o zi, cand consultam arhiva AgBio World, am primit un mesaj de eroare care imi dadea numele serverului ce gazduieste site-ul: apollo.bivings.com. Grupul Bivings, cu sediul in Washington, este o companie de comunicatii, printre ai carei clienti se numara Monsanto, si care este specializata in activitatea de lobby pe internet.”
“Stiti cine sunt Mary Murphy si Andura Smetacek?” l-am intrebat, avand sentimentul ca ma gasesc in mijlocul unui roman politist. “Ei bine” ,a spus zambind directorul GMWatch , ”The Guardian, caruia i-am trimis concluziile mele, a rezumat foarte bine: acestea sunt "fantome" sau "cetateni falsi".”
Intre timp, “conspiratia”, cum a numit-o The Ecologist, a dat roade. Pe 4 aprilie 2002, dupa esecul incercarii de a-i convinge pe Quist si Chapela sa retraga/dezica articolul, Nature a publicat o “nota editorila neobisnuita”, care este o “repudiere fara precedent” in istoria de 133 de ani a revistei. ''Dovezile disponibile nu sunt suficiente pentru a justifica publicarea articolului initial'' a scris jurnalul.
Faptul ca Nature ‘a dat inapoi‘ a fost deosebit de surprinzator, deoarece o luna mai devreme Science a raportat ca ''doua echipe de cercetatori mexicani au confirmat concluziile explozive ale biologului Ignacio Chapela''. Condus de Exequiel Ezcurra, directorul extrem de respectat al Institutului National Mexican de Ecologie, unul dintre studii a analizat mostre de porumb prelevate de la 22 comunitati din Puebla si Oaxaca. Contaminarea genetica intre 3 – 13% a fost constatata in 11 din ele si intre 20 – 60% in alte 4 comunitati. Ezcurra a trimis un articol pentru Nature, care l-a respins in octombrie 2002.
"Aeasta respingere se datoreaza unor motive ideologice,''a spus el.
Intre timp, Chapela a platit un pret greu: in decembrie 2003, administratia Berkeley l-a informat ca i-au refuzat mandatul, in ciuda voturilor departamentului sau de 32 la 1 in favoare; el trebuind sa paraseasca universitatea la sfarsitul contractului sau, sase luni mai tarziu. Chapela a intentat un proces si a castigat in mai 2005: “De atunci,” mi-a spus, ”Eu port povara de a fi cunoscut ca un informator. Nu am nici o finantare pentru a efectua activitatile de cercetare care ma intereseaza, pentru ca in Statele Unite acum nu poti lucra in biologie, daca nu accepti finantare de la firme de biotehnologie.”
Din pacate, nu am reusit sa-l intalnesc pe fostul director al Institutului National Mexican de Ecologie, dar am fost surprins sa aflu ca, in august 2005, el a co-semnat un studiu publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences. Efectuat la Washington University din St Louis, studiul a constatat o “lipsa a transgenelor detectabile in soiurile locale de porumb din Oaxaca”.
Dar in octombrie 2006 am vorbit cu una dintre colegele lui, Dr Elena Alvarez-Buylla, in laboratorul ei de la institut.
“Cum explicati faptul ca Dr Ezcurra a semnat un studiu care contrazice intr-o asemenea masura munca lui anterioara?” am intrebat-o.
''Numai el stie asta,'' a raspuns precaut.
''De atunci,'' Alvarez-Buylla mi-a spus totusi, ''laboratorul meu a realizat un alt studiu ... care a constatat ca nivelul national de contaminare este, in medie de 2 - 3 procente (cu ceva varfuri mult mai inalte de 2-3%), in functie de tipul transgenei.''
“Ce credeti despre aceasta disputa?”
''Cred ca nu are nimic de-a face cu rigoarea stiintifica si ca mascheaza alte interese. Ceea ce este important pentru mine acum este sa aflu efectele pe termen mediu ale contaminarii porumbului criollo. De aceea echipa mea de cercetare a facut un experiment pe o floare foarte obisnuita, Arabidopsis thaliana, care are cel mai mic genom din lumea plantelor, in care am introdus o gena prin inginerie genetica.
Am plantat apoi semintele transgenice si am observat cresterea lor. Am descoperit ca doua plante complet identice genetic ar putea produce fenotipuri foarte diferite [forme florale]: unele au avut flori identice cu soiul natural, cu patru petale si patru sepale, dar altele au avut flori aberante cu peri anormali sau petale bizare. Iar unele au fost clar monstruoase. De fapt, singura diferenta dintre toate aceste plante a fost locatia transgenei, care a fost introdusa complet la intamplare, prin modificarea metabolismului plantei.''
“Ce are de-a face asta cu porumbul?” am intrebat.
“Din acest model experimental putem extrapola ce riscuri apar atunci cand are loc polenizarea naturala a porumbului transgenic cu soiuri locale. Este foarte ingrijorator, pentru ca exista teama ca introducerea aleatorie a unei transgene poate afecta mostenirea genetica a porumbului criollo intr-un mod total necontrolat.''
Aldo Gonzalez, unul dintre liderii Uniunii Organizatiilor Juarez Sierra din Oaxaca, spune: ''monstrii sunt deja in muntii nostri.''
Era o dimineata de octombrie, in 2006, si eram pe drumul de la Oaxaca spre o comunitate zapoteca intr-o zona de munte indepartata. in 2003, a spus el, taranii l-au contactat, deoarece au fost ingrijorati cand au vazut plantele de porumb ce cresteau pe terenurile lor “pareau bolnave si deformate''. Unele erau anormal de inalte; altele aveau stiuleti deformati sau frunze neobisnuite.
Gonzalez a venit si a facut fotografii. Probele de plante le-a testat folosind un kit de laborator utilizat de agentii vamali eurpeni, care le permite acestora sa detecteze transgenele in boabele de soia sau porumbul importat din America de Nord.
''Toate testele au iesit pozitive.''
Autor: Marie Monique Robin
Am aterizat in Oaxaca, Mexic, in octombrie 2006. Amplasat in inima unui peisaj luxuriant de munti verzi, orasul este considerat una dintre bijuteriile industriei turistice ale tarii. Cu toate acestea, am ajuns aici pentru a investiga porumbul contaminat genetic.
La data de 29 noiembrie 2001, revista stiintifica Nature a publicat un studiu care a starnit agitatie si a atras o situatie incendiara la sediul din St Louis din America de Nord al Corporatiei agricole multinationale Monsanto – producatorul celor mai bine vandute erbicide din lume, Roundup, si lider mondial in producerea de OMG-uri (organisme modificate genetic). David Quist si Chapela Ignacio, doi biologi de la Universitatea Berkeley din California, au constatat ca porumbul criollo (traditional) din Oaxaca a fost contaminat cu Roundup Ready si gene Bt. (Bacillus thuringiensis este o bacterie care produce o proteina toxica pentru unele insecte. Gena din interiorul bacteriei - gena Bt -se adauga la seminte, cum ar fi cele de porumb, pentru a crea culturi modificate genetic).
Vestea a fost deosebit de surprinzatoare, deoarece in 1998, Mexicul a declarat un moratoriu cu privire la culturile de porumb transgenice in scopul de a conserva biodiversitatea extraordinara a porumbului, al carui leagan genetic a fost. Crescut aici cel putin din 5000 i.C., porumbul a fost aliment de baza pentru maiasi si azteci, care l-au venerat ca pe o planta sacra.
Calatorind in jurul comunitatilor indigene din Oaxaca, am intalnit peste tot femei uscand stiuletii magnifici de porumb colorati in galben pal, alb, rosu, violet, negru sau un surprinzator albastru inchis (midnight-blue).
''Numai in regiunea Oaxaca, avem mai mult de 150 de varietati locale,'' a declarat Secundino, un indian zapotec care recolta manual porumb alb. ''Aceasta varietate, de exemplu, este excelenta pentru a face tortilla. Uita-te la aceast stiulete: are o dimensiune foarte buna si graunte exclente, asa ca am sa-l pastrez ca samanta pentru anul viitor.''
''Nu cumparati niciodata seminte din afara?''
''Nu. Cand am o problema, fac schimb cu un vecin: Eu ii dau porumb pentru mancat si el imi da seminte. Facem troc de moda veche.''
''Faceti intotdeauna tortilla din porumbul local?''
''Da, intotdeauna,'' a spus el cu un zambet. ''Este mai hranitor, deoarece este de o calitate mult mai buna decat porumbul industrial. in plus, este mai sanatos, pentru ca nu folosim produse chimice.''
''Porumb industrial'' inseamna cele 6 milioane de tone de porumb care pornesc din Statele Unite in fiecare an, din care 40% este transgenic (modificat prin introducerea de material genetic de la o alta specie).
'Uite,''spune Secundino, care tine in mana ca pe un cadou un stiulete violet magnific. ''Acesta a fost favoritul stramosilor mei ".
''A existat inainte de cucerirea spaniola?''
''Da, si acum exista o alta cucerire.''
''Care este noua cucerire?''
“Cucerirea transgenica, aceasta vrea sa distruga porumbul nostru traditional astfel ca porumbul industrial sa poata domina. Daca acest lucru se intampla, vom deveni dependenti de corporatii multinationale pentru a ne procura semintele. si vom fi nevoiti sa cumparam ingrasamintele si insecticidele lor, pentru ca altfel porumbul lor nu va creste. Spre deosebire de al nostru care creste foarte bine fara produse chimice.''
Ignacio Chapela, unul dintre autorii studiului publicatiei Nature, a fost de acord sa se intalneasca cu mine la Sproul Plaza in campusul Berkeley. ''Micii agricultori mexicani,'', a spus el, ”sunt foarte constienti de riscurile aduse de contaminarea transgenica, deoarece porumbul nu este doar hrana lor de baza, ci si un simbol cultural.''
Intr-o duminica de octombrie in 2006, imensul campus era pustiu. Numai o masina de politie trecea in deriva ca un suflet blestemat. ''Asta e pentru mine,'' a declarat Chapela. ''Am fost urmarit indeaproape, decand a inceput aceasta chestiune, mai ales cand exista si o camera de filmat in prejma''. Cand am privit neincrezator, el a continuat: ''Vrei dovezi? Vino cu mine.'' Am mers pana la partea de sus a unui deal cu vedere spre San Francisco Bay. Pe masura ce ne indreptam spre punctul de veghe, am observat aceeasi masina de politie, parcata vizibil la marginea drumului.
''Cum ati aflat ca porumbul mexican a fost contaminat?'', l-am intrebat.
“Am lucrat timp de 15 ani cu comunitatile indiene din Oaxaca invatandu-le sa analizeze mediul lor,'' a raspuns biologul, el insusi nascut in Mexic, care a lucrat pentru compania elvetiana Sandoz timp de mai multi ani. ''David Quist, unul dintre studentii mei, s-a dus acolo pentru a porni un program privind OMG-urile. Pentru a explica principiile de biotehnologie, el a sugerat sa se compare ADN-ul de porumb transgenic, al porumbului dintr-o conserva adusa de el din Statele Unite, cu cel al unui soi criollo menit sa serveasca drept control, deoarece am crezut ca este cel mai pur soi din lume. Imagineaza-ti surpriza noastra, atunci cand am descoperit ca mostrele de porumb traditional contineau ADN transgenic. Atunci am decis sa efectuam un studiu, care a confirmat contaminarea porumbului criollo.''
La data de 18 septembrie 2001, ministrul mexican al mediului a anuntat ca expertii sai au facut teste in 22 de comunitati agricole si au gasit porumb contaminat in 13 dintre ele, cu un nivel de contaminare intre 3 si 10 la suta. Cateva luni mai tarziu Ignacio Chapela si David Quist au devenit centrul atentiei, probabil din cauza reputatiei revistei Nature, care a publicat articolul lor la sfarsitul lunii noiembrie. Cand au inscris articolul spre a fi publicat, opt luni mai devreme, cei doi oameni de stiinta au primit complimente cu privire la calitatea studiului lor si articolul a fost trimis la patru redactori, care l-au aprobat. Dar, dupa cum un ziar local, East Bay Express, a subliniat in mai 2002: ''Nimeni nu ar fi putut prevedea amploarea controversei ce urma sa apara ''Rezultatul a fost un adevarat linsaj mass-media, in mare parte organizat de la St Louis.”
“In primul rand”, mi-a spus Chapela, ”trebuie sa intelegeti de ce studiul a provocat mania promotorilor neconditionati ai biotehnologiei. Acesta continea doua revelatii: contaminarea genetica, care n-a fost o surpriza, deoarece toata lumea stia ca trebuia sa se intample, inclusiv Monsanto, care intotdeauna s-a limitat doar la minimizarea impactului.''
Dar, a continuat Chapela, ''al doilea punct al studiului nostru a fost mult mai grav pentru Monsanto si companii similare. investigand dupa locatia unde au fost gasite fragmente de ADN transgenice, am constatat ca au fost inserate in locuri diferite in genomul plantelor intr-un mod complet aleator. Asta inseamna ca, in mod contrar cu ceea ce sustin producatorii de OMG, tehnica ingineriei genetice nu este stabila, pentru ca o data ce are loc polenizarea incrucisata a OMG cu o alta planta, transgena se divide si se insereaza intr-un mod necontrolat. Criticile cele mai virulente au fost axate mai ales pe aceasta parte a studiului, denuntand incompetenta noastra tehnica si lipsa noastra de expertiza pentru a evalua acest tip de fenomen.''
Faptul ca “transgenele au fost instabile” a avut implicatii “profunde”, potrivit unui articol din Science, februarie 2002: “Deoarece comportamentul unei gene depinde de locul sau in genom, ADN-ul stramutat ar putea crea efecte extreme imprevizibile.''
In aceeasi zi in care articolul scris de Quist si Chapela a fost publicat in Nature, 29.11.2001, o femeie pe nume Mary Murphy a trimis un e-mail la site-ul pro-stiinta-OMG AgBio World in care scria: ''activistii vor rabufni cu siguranta la aflarea vestii ca porumbul mexican a fost "contaminat" cu gene de la porumb modificat genetic ... De asemenea, trebuie remarcat faptul ca autorul articolului din Nature, Ignacio H. Chapela, face parte din consiliul de conducere al Pesticide Action Network North America (PANNA) – reteaua nord Americana de actiune a pesticidelor – un grup activist ... Deci, nu-l putem numi scriitor impartial.”
In aceeasi zi, o persoana numita Andura Smetacek a postat pe acelasi site un comentariu intitulat “Ignatio [sic] Chapela – in PRIMUL rand activist, in al doilea rand om de stiinta”, prin care nu a ezitat sa raspandeasca minciuni: ''Din pacate, recenta publicare in revista Nature a unei scrisori (nu un articol de cercetare egal-revizuit, supus unei analize stiintifice independente), scrisa de ecologistul Ignatio Chapela, de la Berkeley, este manipulata de activisti anti-tehnologie (cum ar fi Greenpeace, Friends of the Earth, Asociatia Consumatorilor de produse Organice), principalul instrument de manipulare fiind mass-media – pentru a sugera in mod fals existenta unor boli heterotrofe nedivulgate asociate cu domeniul biotehnologiilor agricole ...''
In timp ce “campania de barfa“, care a deraiat cariera lui Chapela, era in curs de desfasurare, Jonathan Matthews a descoperit intamplator aceste postari ciudate pe site. Matthews a fost seful GMWatch, un serviciu de informatii, cu sediul in Anglia, privind OMG-urile.
''Cine este in spatele AgBio World?' l-am intrebat.
''Oficial este o fundatie non-profit, care pretinde ca "furnizeaza informatii stiintifice despre problemele biotehnologiei agricole pentru diferite parti interesate din intreaga lume", dupa cum este declarat pe site-ul sau'' a spus Matthews. ''Este condusa de profesorul Channapatna S. Prakash, director al Centrului de Cercetare a Biotehnologiei Plantelor de la Universitatea Tuskegee din Alabama. Originar din India, el este consilier al USAID, si in aceasta calitate, el a intervenit frecvent in India si Africa pentru a promova biotehnologiile.
AgBio World nu a avut remuscari legate de acuzatiile de pe siteul sau aduse ecologistilor – "fascism, comunism, terorism si inclusiv genocid". intr-o zi, cand consultam arhiva AgBio World, am primit un mesaj de eroare care imi dadea numele serverului ce gazduieste site-ul: apollo.bivings.com. Grupul Bivings, cu sediul in Washington, este o companie de comunicatii, printre ai carei clienti se numara Monsanto, si care este specializata in activitatea de lobby pe internet.”
“Stiti cine sunt Mary Murphy si Andura Smetacek?” l-am intrebat, avand sentimentul ca ma gasesc in mijlocul unui roman politist. “Ei bine” ,a spus zambind directorul GMWatch , ”The Guardian, caruia i-am trimis concluziile mele, a rezumat foarte bine: acestea sunt "fantome" sau "cetateni falsi".”
Intre timp, “conspiratia”, cum a numit-o The Ecologist, a dat roade. Pe 4 aprilie 2002, dupa esecul incercarii de a-i convinge pe Quist si Chapela sa retraga/dezica articolul, Nature a publicat o “nota editorila neobisnuita”, care este o “repudiere fara precedent” in istoria de 133 de ani a revistei. ''Dovezile disponibile nu sunt suficiente pentru a justifica publicarea articolului initial'' a scris jurnalul.
Faptul ca Nature ‘a dat inapoi‘ a fost deosebit de surprinzator, deoarece o luna mai devreme Science a raportat ca ''doua echipe de cercetatori mexicani au confirmat concluziile explozive ale biologului Ignacio Chapela''. Condus de Exequiel Ezcurra, directorul extrem de respectat al Institutului National Mexican de Ecologie, unul dintre studii a analizat mostre de porumb prelevate de la 22 comunitati din Puebla si Oaxaca. Contaminarea genetica intre 3 – 13% a fost constatata in 11 din ele si intre 20 – 60% in alte 4 comunitati. Ezcurra a trimis un articol pentru Nature, care l-a respins in octombrie 2002.
"Aeasta respingere se datoreaza unor motive ideologice,''a spus el.
Intre timp, Chapela a platit un pret greu: in decembrie 2003, administratia Berkeley l-a informat ca i-au refuzat mandatul, in ciuda voturilor departamentului sau de 32 la 1 in favoare; el trebuind sa paraseasca universitatea la sfarsitul contractului sau, sase luni mai tarziu. Chapela a intentat un proces si a castigat in mai 2005: “De atunci,” mi-a spus, ”Eu port povara de a fi cunoscut ca un informator. Nu am nici o finantare pentru a efectua activitatile de cercetare care ma intereseaza, pentru ca in Statele Unite acum nu poti lucra in biologie, daca nu accepti finantare de la firme de biotehnologie.”
Din pacate, nu am reusit sa-l intalnesc pe fostul director al Institutului National Mexican de Ecologie, dar am fost surprins sa aflu ca, in august 2005, el a co-semnat un studiu publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences. Efectuat la Washington University din St Louis, studiul a constatat o “lipsa a transgenelor detectabile in soiurile locale de porumb din Oaxaca”.
Dar in octombrie 2006 am vorbit cu una dintre colegele lui, Dr Elena Alvarez-Buylla, in laboratorul ei de la institut.
“Cum explicati faptul ca Dr Ezcurra a semnat un studiu care contrazice intr-o asemenea masura munca lui anterioara?” am intrebat-o.
''Numai el stie asta,'' a raspuns precaut.
''De atunci,'' Alvarez-Buylla mi-a spus totusi, ''laboratorul meu a realizat un alt studiu ... care a constatat ca nivelul national de contaminare este, in medie de 2 - 3 procente (cu ceva varfuri mult mai inalte de 2-3%), in functie de tipul transgenei.''
“Ce credeti despre aceasta disputa?”
''Cred ca nu are nimic de-a face cu rigoarea stiintifica si ca mascheaza alte interese. Ceea ce este important pentru mine acum este sa aflu efectele pe termen mediu ale contaminarii porumbului criollo. De aceea echipa mea de cercetare a facut un experiment pe o floare foarte obisnuita, Arabidopsis thaliana, care are cel mai mic genom din lumea plantelor, in care am introdus o gena prin inginerie genetica.
Am plantat apoi semintele transgenice si am observat cresterea lor. Am descoperit ca doua plante complet identice genetic ar putea produce fenotipuri foarte diferite [forme florale]: unele au avut flori identice cu soiul natural, cu patru petale si patru sepale, dar altele au avut flori aberante cu peri anormali sau petale bizare. Iar unele au fost clar monstruoase. De fapt, singura diferenta dintre toate aceste plante a fost locatia transgenei, care a fost introdusa complet la intamplare, prin modificarea metabolismului plantei.''
“Ce are de-a face asta cu porumbul?” am intrebat.
“Din acest model experimental putem extrapola ce riscuri apar atunci cand are loc polenizarea naturala a porumbului transgenic cu soiuri locale. Este foarte ingrijorator, pentru ca exista teama ca introducerea aleatorie a unei transgene poate afecta mostenirea genetica a porumbului criollo intr-un mod total necontrolat.''
Aldo Gonzalez, unul dintre liderii Uniunii Organizatiilor Juarez Sierra din Oaxaca, spune: ''monstrii sunt deja in muntii nostri.''
Era o dimineata de octombrie, in 2006, si eram pe drumul de la Oaxaca spre o comunitate zapoteca intr-o zona de munte indepartata. in 2003, a spus el, taranii l-au contactat, deoarece au fost ingrijorati cand au vazut plantele de porumb ce cresteau pe terenurile lor “pareau bolnave si deformate''. Unele erau anormal de inalte; altele aveau stiuleti deformati sau frunze neobisnuite.
Gonzalez a venit si a facut fotografii. Probele de plante le-a testat folosind un kit de laborator utilizat de agentii vamali eurpeni, care le permite acestora sa detecteze transgenele in boabele de soia sau porumbul importat din America de Nord.
''Toate testele au iesit pozitive.''
