Cum a mizat Goldman pe foamete
02/07/2010
Sursa: The Independent
Pana acum, probabil ca opinia dumneavoastra despre Goldman Sachs si roiul sau de aliati de pe Wall Street a atins dezgustul in stare pura.
Va inşelati. Sunt mai multe de aflat. Se pare ca cel mai distructiv dintre toate actele lor recente a fost prea putin discutat. Iata restul. Aceasta este povestea a modului in care unii dintre cei mai bogati oameni din lume - Goldman, Deutsche Bank, comerciantii de la Merrill Lynch, şi altii – au determinat foametea unora dintre cei mai saraci oameni din lume.
Povestea incepe cu un mister aparent. La sfarşitul anului 2006, preturile alimentelor in toata lumea a inceput sa creasca, brusc şi stratosferic. in termen de un an, pretul graului a crescut cu 80%, al porumbului cu 90%, al orezului cu 320 %. intr-o lovitura globala a foametei, 200 de milioane de oameni - majoritatea copii - nu şi-au mai putut permite sa se hraneasca, şi s-au scufundat in malnutritie sau foamete.
Au existat revolte in mai mult de 30 de tari, şi cel putin un guvern a fost violent rasturnat. Apoi, in primavara anului 2008, preturile, la fel de misterios, au revenit la nivelul lor anterior. Jean Ziegler, raportor special al ONU privind Dreptul la Hrana, numeşte acesta poveste: "o crima tacuta in masa", in intregime cauzata de "actiuni intreprinse de oameni".
La inceputul acestui an (2010) am fost in Etiopia, una dintre tarile cele mai afectate. Oamenii de acolo işi amintesc de criza alimentara de parca ar fi fost loviti de un tsunami. "Copiii mei s-au oprit din creştere" mi-a spus o femeie de varsta mea pe nume Abiba Getaneh.
"Am simtit ca şi cum in stomacul meu a fost turnat acid de baterie cat timp am suferit de foame. Nu mi-am mai trimis cele doua fiice la şcoala şi am intrat in datorii. Daca lucrurile ar fi mers in continuare la fel, cred ca bebeluşul meu ar fi murit."
Majoritatea explicatiilor care ne-au fost date la momentul respectiv s-au dovedit a fi false. Nu s-a intamplat deoarece a scazut aprovizionarea: Consiliul International pentru Cereale spune, de exemplu, ca productia globala de grau a crescut defapt in aceasta perioada.
Nu s-a intamplat nici pentru ca cererea a crescut: dupa cum prof. Jayati Ghosh de la Centrul pentru Studii Economice de la New Delhi a aratat, cererea defapt a scazut cu 3%. Alti factori - cum ar fi creşterea de biocombustibili, precum şi atingerea pretului de varf al petrolului - au adus o contributie, dar acestea nu sunt suficiente de unele singure pentru a explica o astfel de schimbare violenta.
Pentru a intelege cea mai importanta cauza, trebuie sa va croiti drum prin concepte care va vor da dureri de cap - dar nici pe jumatate comparabile cu cele pe care le-au provocat ei stomacului lumii sarace.
De peste un secol, fermierii din tarile bogate au fost capabili sa se angajeze intr-un proces prin care sa se protejeze impotriva riscului. Fermierul Giles poate fi de acord in ianuarie sa-şi vanda recolta in august unui comerciant la un pret fix.
Daca fermierul are o vara buna, va pierde nişte bani, dar daca are o vara proasta sau se prabuşeşte pretul global, el va ieşi caştigat din afacere. Cand a fost strict reglementat şi numai companiile care au avut un interes direct in domeniu au fost implicate, procesul a functionat.
Apoi, prin anii 1990, Goldman Sachs si altii au facut lobby puternic şi reglementarile au fost abolite. Dintr-o data, aceste contracte au fost transformate in "derivate" care puteau fi cumparate şi vandute in randul comerciantilor care nu au nimic de-a face cu agricultura. O piata de speculatii in domeniul alimentar s-a nascut.
Deci, Fermierul Giles inca este de acord sa-şi vanda in prealabil recolta unui comerciant cu £10.000. Dar acum, acest contract poate fi vandut mai departe speculantilor, care trateaza contractul in sine ca pe un obiect de avere potentiala. Goldman Sachs il poate cumpara şi vinde mai departe pentru 20.000 de lire la Deutsche Bank, care il vinde cu £30.000 lui Merrill Lynch - şi tot aşa pana cand contractul respectiv pare sa nu mai aiba nici o legatura cu recolta Fermierului Giles.
Daca aceasta metoda pare complicata, aşa şi este. John Lanchester, in superbul sau ghid in lumea finantelor, Hopa! De ce toata lumea are datorii la toata lumea şi nimeni nu poate plati, explica: "Finantele, la fel ca alte forme de comportament uman, au suferit o schimbare in secolul 20, o schimbare echivalenta cu aparitia modernismului in arta - o pauza de bun simt, o intoarcere spre autoreferentialitate şi abstractizare şi notiuni care nu au putut fi explicate prozaic in limba engleza."
Poezia şi-a gasit pauza in realism cand TS Eliot a scris "The Wasteland". Finantele au gasit momentul ‘Wasteland’ in anii 1970, cand au inceput sa fie dominate de instrumente financiare complexe, pe care chiar oamenii ce le promovau nu le-au inteles pe deplin.
Deci, ce are asta de-a face cu painea de pe farfuria lui Abiba? Pana la dereglementare, pretul pentru produsele alimentare a fost stabilit de catre fortele cererii şi ofertei de alimente in sine. (Acest lucru era deja profund imperfect: a lasat un miliard de oameni flamanzi).
Dar, dupa dereglementare, nu mai era doar o piata in produse alimentare, a devenit, in acelaşi timp, o piata de contracte alimentare bazate pe culturi teoretice viitoare - şi speculatorii au condus preturile spre apogeu.
Iata cum s-a intamplat. in 2006, speculatorii financiari precum Goldmans s-au retras de pe piata imobiliara din SUA, aflata in colaps. Ei au socotit ca preturile alimentelor vor ramane constante sau vor creşte, aşa ca au trecut fondurile pe piata alimentara. Dintr-o data, cei mai speriati investitori din lume şi-au marcat acest teritoriu.
Deci, in timp ce cererea şi oferta de produse alimentare au ramas cam la fel, cererea şi oferta de derivate bazate pe produsele alimentare au crescut masiv - ceea ce a insemnat ca pretul toate-rulate-in-unul a crescut brusc, şi foametea a inceput. Bomba a explodat abia in martie 2008, cand situatia a devenit atat de rea in SUA incat speculatorii au trebuit sa-şi reduca cheltuielile pentru a-şi acoperi pierderile de acasa.
Cand i-am cerut purtatorului de cuvant al lui Merrill Lynch sa comenteze acuzatia de a fi provocat foamete in masa, el a spus: "Huh. Nu ştiam despre asta." Mai tarziu a trimis un e-mail "Refuz sa dau comentarii." Deutsche Bank, de asemenea, a refuzat sa comenteze. Goldman Sachs au dat mai multe detalii, declarand ca au vandut indexul lor la inceputul anului 2007 şi subliniind ca "analize serioase ... au demonstrat ca fondurile indexate nu au provocat o dereglare in viitoarele preturi ale produselor", oferind ca proba o declaratie data de OCDE. (Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica)
Cum ştim acest lucru este greşit? Dupa cum subliniaza profesorul Ghosh, unele culturi vitale nu sunt tranzactionate pe pietele viitoare, cum sunt meiul, maniocul, şi cartofii. Pretul lor a crescut un pic in aceasta perioada – nu la fel de mult ca şi cele afectate de speculatii. Cercetarile sale arata ca speculatiile au fost "principala cauza" a creşterii preturilor.
Deci, s-a ajuns la urmatorul lucru. Cei mai bogati speculatorii ai lumii au instituit un cazino unde chips-urile erau stomacurile a sute de milioane de oameni nevinovati. Ei au pariat pe foametea in creştere, şi au caştigat. Momentul lor Wasteland a creat o adevarata pustietate. Ce spune asta despre sistemul nostru politic şi economic – faptul ca putem provoca atat de lejer aşa multa durere?
Daca nu se face re-reglementarea, este doar o chestiune de timp ca toate acestea sa se intample din nou. Cat de multi oameni ar muri data viitoare? Mişcarile pentru a restabili normele pre-1990 privind tranzactionarea marfurilor au fost uimitor de lente. in SUA, Casa a pasat unele regulamente, dar exista temeri ca Senatul - imbibat in donatii ale speculantilor – le poate dilua pentru a parea lipsite de importanta.
UE a ramas mult in urma, in timp ce in Marea Britanie, unde majoritatea acestui tip de acte de comert au loc, grupurile care fac advocacy sunt ingrijorate de faptul ca guvernul lui David Cameron va bloca reforma in intregime pentru a-şi multumi proprii prieteni şi donatori din New York.
O singura forta poate opri un alt fenomen de acest gen. Oamenii cumsecade din tarile dezvoltate trebuie sa strige mai tare decat de grupurile de lobby de la Goldman Sachs. Mişcarea Mondiala de Dezvoltare lanseaza o saptamana de presiune in aceasta vara in timp ce decizii cruciale legate de acest subiect sunt luate.
Ultima oara cand am vorbit cu ea, Abiba a spus: "Nu putem trece prin asa ceva inca o data. Va rugam - asigurati-va ca niciodata, niciodata sa nu ne mai faca asta.”
Pana acum, probabil ca opinia dumneavoastra despre Goldman Sachs si roiul sau de aliati de pe Wall Street a atins dezgustul in stare pura.
Va inşelati. Sunt mai multe de aflat. Se pare ca cel mai distructiv dintre toate actele lor recente a fost prea putin discutat. Iata restul. Aceasta este povestea a modului in care unii dintre cei mai bogati oameni din lume - Goldman, Deutsche Bank, comerciantii de la Merrill Lynch, şi altii – au determinat foametea unora dintre cei mai saraci oameni din lume.
Povestea incepe cu un mister aparent. La sfarşitul anului 2006, preturile alimentelor in toata lumea a inceput sa creasca, brusc şi stratosferic. in termen de un an, pretul graului a crescut cu 80%, al porumbului cu 90%, al orezului cu 320 %. intr-o lovitura globala a foametei, 200 de milioane de oameni - majoritatea copii - nu şi-au mai putut permite sa se hraneasca, şi s-au scufundat in malnutritie sau foamete.
Au existat revolte in mai mult de 30 de tari, şi cel putin un guvern a fost violent rasturnat. Apoi, in primavara anului 2008, preturile, la fel de misterios, au revenit la nivelul lor anterior. Jean Ziegler, raportor special al ONU privind Dreptul la Hrana, numeşte acesta poveste: "o crima tacuta in masa", in intregime cauzata de "actiuni intreprinse de oameni".
La inceputul acestui an (2010) am fost in Etiopia, una dintre tarile cele mai afectate. Oamenii de acolo işi amintesc de criza alimentara de parca ar fi fost loviti de un tsunami. "Copiii mei s-au oprit din creştere" mi-a spus o femeie de varsta mea pe nume Abiba Getaneh.
"Am simtit ca şi cum in stomacul meu a fost turnat acid de baterie cat timp am suferit de foame. Nu mi-am mai trimis cele doua fiice la şcoala şi am intrat in datorii. Daca lucrurile ar fi mers in continuare la fel, cred ca bebeluşul meu ar fi murit."
Majoritatea explicatiilor care ne-au fost date la momentul respectiv s-au dovedit a fi false. Nu s-a intamplat deoarece a scazut aprovizionarea: Consiliul International pentru Cereale spune, de exemplu, ca productia globala de grau a crescut defapt in aceasta perioada.
Nu s-a intamplat nici pentru ca cererea a crescut: dupa cum prof. Jayati Ghosh de la Centrul pentru Studii Economice de la New Delhi a aratat, cererea defapt a scazut cu 3%. Alti factori - cum ar fi creşterea de biocombustibili, precum şi atingerea pretului de varf al petrolului - au adus o contributie, dar acestea nu sunt suficiente de unele singure pentru a explica o astfel de schimbare violenta.
Pentru a intelege cea mai importanta cauza, trebuie sa va croiti drum prin concepte care va vor da dureri de cap - dar nici pe jumatate comparabile cu cele pe care le-au provocat ei stomacului lumii sarace.
De peste un secol, fermierii din tarile bogate au fost capabili sa se angajeze intr-un proces prin care sa se protejeze impotriva riscului. Fermierul Giles poate fi de acord in ianuarie sa-şi vanda recolta in august unui comerciant la un pret fix.
Daca fermierul are o vara buna, va pierde nişte bani, dar daca are o vara proasta sau se prabuşeşte pretul global, el va ieşi caştigat din afacere. Cand a fost strict reglementat şi numai companiile care au avut un interes direct in domeniu au fost implicate, procesul a functionat.
Apoi, prin anii 1990, Goldman Sachs si altii au facut lobby puternic şi reglementarile au fost abolite. Dintr-o data, aceste contracte au fost transformate in "derivate" care puteau fi cumparate şi vandute in randul comerciantilor care nu au nimic de-a face cu agricultura. O piata de speculatii in domeniul alimentar s-a nascut.
Deci, Fermierul Giles inca este de acord sa-şi vanda in prealabil recolta unui comerciant cu £10.000. Dar acum, acest contract poate fi vandut mai departe speculantilor, care trateaza contractul in sine ca pe un obiect de avere potentiala. Goldman Sachs il poate cumpara şi vinde mai departe pentru 20.000 de lire la Deutsche Bank, care il vinde cu £30.000 lui Merrill Lynch - şi tot aşa pana cand contractul respectiv pare sa nu mai aiba nici o legatura cu recolta Fermierului Giles.
Daca aceasta metoda pare complicata, aşa şi este. John Lanchester, in superbul sau ghid in lumea finantelor, Hopa! De ce toata lumea are datorii la toata lumea şi nimeni nu poate plati, explica: "Finantele, la fel ca alte forme de comportament uman, au suferit o schimbare in secolul 20, o schimbare echivalenta cu aparitia modernismului in arta - o pauza de bun simt, o intoarcere spre autoreferentialitate şi abstractizare şi notiuni care nu au putut fi explicate prozaic in limba engleza."
Poezia şi-a gasit pauza in realism cand TS Eliot a scris "The Wasteland". Finantele au gasit momentul ‘Wasteland’ in anii 1970, cand au inceput sa fie dominate de instrumente financiare complexe, pe care chiar oamenii ce le promovau nu le-au inteles pe deplin.
Deci, ce are asta de-a face cu painea de pe farfuria lui Abiba? Pana la dereglementare, pretul pentru produsele alimentare a fost stabilit de catre fortele cererii şi ofertei de alimente in sine. (Acest lucru era deja profund imperfect: a lasat un miliard de oameni flamanzi).
Dar, dupa dereglementare, nu mai era doar o piata in produse alimentare, a devenit, in acelaşi timp, o piata de contracte alimentare bazate pe culturi teoretice viitoare - şi speculatorii au condus preturile spre apogeu.
Iata cum s-a intamplat. in 2006, speculatorii financiari precum Goldmans s-au retras de pe piata imobiliara din SUA, aflata in colaps. Ei au socotit ca preturile alimentelor vor ramane constante sau vor creşte, aşa ca au trecut fondurile pe piata alimentara. Dintr-o data, cei mai speriati investitori din lume şi-au marcat acest teritoriu.
Deci, in timp ce cererea şi oferta de produse alimentare au ramas cam la fel, cererea şi oferta de derivate bazate pe produsele alimentare au crescut masiv - ceea ce a insemnat ca pretul toate-rulate-in-unul a crescut brusc, şi foametea a inceput. Bomba a explodat abia in martie 2008, cand situatia a devenit atat de rea in SUA incat speculatorii au trebuit sa-şi reduca cheltuielile pentru a-şi acoperi pierderile de acasa.
Cand i-am cerut purtatorului de cuvant al lui Merrill Lynch sa comenteze acuzatia de a fi provocat foamete in masa, el a spus: "Huh. Nu ştiam despre asta." Mai tarziu a trimis un e-mail "Refuz sa dau comentarii." Deutsche Bank, de asemenea, a refuzat sa comenteze. Goldman Sachs au dat mai multe detalii, declarand ca au vandut indexul lor la inceputul anului 2007 şi subliniind ca "analize serioase ... au demonstrat ca fondurile indexate nu au provocat o dereglare in viitoarele preturi ale produselor", oferind ca proba o declaratie data de OCDE. (Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica)
Cum ştim acest lucru este greşit? Dupa cum subliniaza profesorul Ghosh, unele culturi vitale nu sunt tranzactionate pe pietele viitoare, cum sunt meiul, maniocul, şi cartofii. Pretul lor a crescut un pic in aceasta perioada – nu la fel de mult ca şi cele afectate de speculatii. Cercetarile sale arata ca speculatiile au fost "principala cauza" a creşterii preturilor.
Deci, s-a ajuns la urmatorul lucru. Cei mai bogati speculatorii ai lumii au instituit un cazino unde chips-urile erau stomacurile a sute de milioane de oameni nevinovati. Ei au pariat pe foametea in creştere, şi au caştigat. Momentul lor Wasteland a creat o adevarata pustietate. Ce spune asta despre sistemul nostru politic şi economic – faptul ca putem provoca atat de lejer aşa multa durere?
Daca nu se face re-reglementarea, este doar o chestiune de timp ca toate acestea sa se intample din nou. Cat de multi oameni ar muri data viitoare? Mişcarile pentru a restabili normele pre-1990 privind tranzactionarea marfurilor au fost uimitor de lente. in SUA, Casa a pasat unele regulamente, dar exista temeri ca Senatul - imbibat in donatii ale speculantilor – le poate dilua pentru a parea lipsite de importanta.
UE a ramas mult in urma, in timp ce in Marea Britanie, unde majoritatea acestui tip de acte de comert au loc, grupurile care fac advocacy sunt ingrijorate de faptul ca guvernul lui David Cameron va bloca reforma in intregime pentru a-şi multumi proprii prieteni şi donatori din New York.
O singura forta poate opri un alt fenomen de acest gen. Oamenii cumsecade din tarile dezvoltate trebuie sa strige mai tare decat de grupurile de lobby de la Goldman Sachs. Mişcarea Mondiala de Dezvoltare lanseaza o saptamana de presiune in aceasta vara in timp ce decizii cruciale legate de acest subiect sunt luate.
Ultima oara cand am vorbit cu ea, Abiba a spus: "Nu putem trece prin asa ceva inca o data. Va rugam - asigurati-va ca niciodata, niciodata sa nu ne mai faca asta.”
